Sărbătoarea de Paște, este cea mai mare sărbătoare a românilor creștini. În cadrul acestei sărbători sfinte, oamenii laudă Învierea lui Hristos. Sărbătoarea Învierii își are etimologia în cuvântul ebraic pesah care înseamnă trecere. Trecerea lui Iisus Hristos din moarte în nemurire, și după al cărui model creștinii cred că vor învia la următoarea venire a lui Hristos.
Această sărbătoare implică un set de obiceiuri și tradiții care individualizează și crează un specific în calendarul românilor. Pregătirile pascale inițiază obiceiuri încă de la lăsatul secului, dar în rândurile de mai jos vom vorbi exclusiv despre obiceiurile la români care au loc în pragul Învierii și după.
Entuziasmul sărbătorilor pascale își face loc ușor dar sigur în sufletele noastre încă din Joia Mare, atunci când gospodinele de pretutindeni înroșesc ouăle. Există legende care vorbesc despre originea ouălor roșii.
O legendă spune că Maria Magdalena, întâlnindu-se cu evreii, le-a spus că Hristos a Înviat, aceștia au răspuns că Hristos va Învia atunci când se vor înroși ouăle din coșul ei. Pe dată, ouăle s-au înroșit. Aceștia au început să arunce cu pietre în dânsa, pietre care imediat s-au transformat în ouă roșii.
O altă legendă spune că Maria Magdalena a așezat un coș de ouă sub crucea pe care era răstignit Iisus Hristos, ouăle s-au înroșit de la sângele curs din trupul Mântuitorului.
Încondeierea ouălor a devenit o adevărată artă pe tărâmul românesc. Femeile din toate zonele țării folosesc diverse tehnici și modele pentru a înfrumuseța aceste simboluri pascale. Cea mai cunoscută metodă de încondeiere se practică în Bucovina, unde ouăle se încondeiază crude apoi fierte. Instrumentul folosit pentru modelarea acestora se numește chisiță. Gospodinele ne învață că la încondeiat se mișcă oul, iar nu instrumentul.
Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor marchează o zi de mare doliu pentru întreaga creștinătate, deoarece în această zi a fost răstignit și a murit Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos. În această zi creștinii țin post negru, după care merg la biserică, la denia Prohodului Domnului.
Sâmbăta Mare marchează ziua îngropării Domnului. În această zi se definitivează pregătirile pentru marea sărbătoare a Învierii. Spre seară creștinii se odihnesc pentru a putea participa la slujba de Înviere de la miezul nopții.
Ziua Învierii Domnului, sau sărbătoarea de Paște începe chiar după miezul nopții, moment în care se consideră că mormântul s-a deschis și a înviat Hristos. În cadrul acestei slujbe religioase, creștinii iau lumină sfântă.
Din acest moment salutul obișnuit este înlocuit cu cel de „Hristos a-nviat”, la care se răspunde „Adevarat a-nviat”, salut păstrat până la Înălțarea Domnului. Este o formă de mărturisire a Învierii și a credinței creștine.
Lumina luată de la biserică poate fi păstrată și 7 ani în casele oamenilor, aceștia aprinzând lumânările în zilele de peste an, în caz de năpastă, furtună, boală sau suferință.
După întoarcerea de la slujba de Înviere, creștinii obișnuiesc să așeze într-un lighean un ou roșu și o monedă, și să toarne apă proaspătă peste. Fiecare membru al familiei se va spăla cu apa proaspătă, dându-și apoi cu oul roșu peste obraz pentru sănătate și iubire, mai apoi își trece moneda pe față pentru belșug și mândrie.
După ce s-a înfăptuit aceasta, familia se așază la masa pascală. Tradiția spune că tatăl sau capul familiei trebuie să ciocnească ouă roșii cu ceilalți membrii folosind formula tradițională: „Hristos a înviat!” adaugă: „Hai să ciocnim ouă, ca să ajungem și la anul Paști frumoase, iar după moarte să ne vedem iarăși în ceruri!”
Masa de Paște încorporează mai multe mâncăruri tradiționale. Știm deja că de pe masă nu vor lipsi ouăle încondeiate. Friptura de miel, un element principal pe masa de Paște, este un preparat tradițional. Mielul simbolizează blândețea, simplitatea, inocența, puritatea, este cu seamă un simbol al Mântuitorului Hristos. Mai apoi pasca, salata de boeuf și drobul. Preparat care a luat amploare în ultimii ani în rândul mâncărurilor tradiționale pascale.
Sărbătoarea de Paște onorează Învierea lui Hristos. Creștinii de pretutindeni cinstesc venirea lui și respectă credința întrucât aceștia s-au minunat văzând și auzind despre minunile pe care le-a săvârșit și vor să îl urmeze la cea de-a doua Înviere.
