Au trecut zece ani de la moartea actorului Ion Fiscuteanu. După plecarea lui, în 2010, i-am publicat postum piesa de teatru „La mulți ani, maestre !”, iar în satul natal, Sânmihaiu de Câmpie, i-a fost dezvelit un bust, în 2011. Am visat și o Casă Memorială Ion Fiscuteanu…
Apoi, peste viața postmortem a lui Ion Fiscuteanu s-a așternut tăcerea. Nici Teatrul Național din Târgu-Mureș nu și-a mai amintit de el, și nici singurul cinematograf din oraș nu a organizat o gală de filme Ion Fiscuteanu, deși, har Domnului, aveau din ce alege.
Nici proiectul meu, „Cenaculum”, care ar fi inclus o rotondă cu busturile unor personalități culturale ale locului, încă n-a urnit inerțiile locului.
Cât timp e necesar pentru (re)descoperirea lui Ion Fiscuteanu ? Cine face primul pas spre normalitate? Poate actorul Nicu Mihoc, actualul director artistic al Naționalului mureșean, unul din apropiații lui Ion Fiscuteanu.
Dacă la zece ani de la moartea lui Ion Fiscuteanu nu s-a întâmplat nimic, poate la marcarea a cincizeci de ani de la urcarea lui Ion Fiscuteanu pe scena Naționalului târgumureșean, 1968, e un pretext suficient pentru aducerea în actualitate a lui Ion Fiscuteanu.
După cum se știe, după absolvirea, în 1962, a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, i-a avut ca mentori pe Dina Cocea și Jani Cojar. Șase ani, Ion Fiscuteanu a jucat pe scena Teatrului de Stat din Piatra Neamț, iar din 1968, a fost actor al Teatrului Național din Târgu-Mureș, pe care l-a slujit cu talentul său, cu devotament. Fidelitatea față de acest teatru i-a permis să creeze aici zeci de roluri memorabile. A făcut-o cu eleganță și pasiune, cu modestie.
A fost Ghiță Pristanda, Nae Girimea, Dragomir, Jupân Dumitrache și Efimița – în travesti, în spectacole cu piesele caragialene, dar a jucat și în piese de Eugen Ionesco, D.R. Popescu, Romulus Guga, Tudor Popescu, Aurel Baranga, Shakespeare, Eugene O’Neil, Arthur Miller, Cehov, Dario Fo ș.a.
A visat să joace rolul Hamletului shakesperian, dar șansa nu i-a surâs în acest sens.
Cred că acest Ion Fiscuteanu – 50, ar merita o manifestare care să-i fie dedicată.
Poate că ceea ce a putut face un sat, ar putea face și Târgu-Mureșul, în cadrul proiectului „Cenaculum”. O seară omagială în care să fie prezentată viața și opera lui Ion Fiscuteanu. Mă angajez să reeditez cele trei cărți de poezie, proză și teatru. Și, nu în ultimul rând, o gală de filme în care a jucat Ion Fiscuteanu. E o proiecție minimală, se poate mai mult.
Rămân întrebările: cine, când, unde, cum?… Nu e loc pentru „de ce?”
Foto: Sânmihaiu de Câmpie, la bustul lui Ion Fiscuteanu, cu familia și câțiva prieteni, 2011
