Am trecut pragul dintre ani, pășind în 2018, Anul Centenarului Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 și al făuririi, pentru prima oară, a României Mari, dorință a acestui popor creștin, atât de încercat în existența lui învolburată.
Truditori pe pământul acestui neam, ne-am întors, în noaptea unică, pe căile memoriei, la faptele înaintașilor, de la prima Unire, sub sceptrul Viteazului Mihai, la 1600, a pământurilor românești. Am rememorat, cu ochii minții, din pagina istoriei, luptele de la 1848-1849, ale românilor ardeleni, sub eroul național, Avram Iancu, pentru drepturile cuvenite. Ne-am întors cu gândul la cealaltă Unire, de la 1859, sub Vodă Cuza. Am retrăit, prin vreme, bătăliile Primului Război Mondial, de la Mărăști, Mărășești și Oituz, pe cele din Al Doilea Război Mondial, însoțiți de credința strămoșească și de conștiința unui popor trecut prin prea multe suferințe, în existența lui, prin momente de durere, cu dorințe uneori neîmplinite.
În această dorită „reînrădăcinare”, cum, de Anul Nou, amintea actorul-patriot Dan Puric, românii trebuie să contribuie la această nouă, dorită reînălțare a Țării, prin noi înșine, „prin comuniunea de destine”, prin loialitate, credință statornică și salvatoare, mântuitoare, prin speranță cristică.
Trecuți prin atâtea încercări și jertfe, în așteptarea speranței, în noaptea unică, cu gândul la cel mai scump ideal – Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918, cea mai importantă, cea mai mare sărbătoare a noastră, ne-am spus să fim mândri, ca români, de identitatea noastră românească, după ce am fost încercați de toate învolburările istoriei.
Am făcut-o cu gândul la cei care, în acele momente cruciale, cântau „Treceți, batalioane române, Carpații!”: „Ardealul, Ardealul ne cheamă, / Nădejdea e numai în noi: / ‘Nainte, ‘nainte, cu sabia în mână, / Hotarul nedrept să-l zdrobim!”.
Neam jertfelnic, să nu-i uităm pe cei care au pus pe primul loc interesul național, nu pe cel personal, care au dorit, în momente hotărâtoare, acel necesar echilibru național.
În noaptea trecerii pragului dintre ani, dorindu-ne să ne dea Domnul sănătate cu carul, când românul nu uită să fie vesel și bun, în gândul nostru i-am cuprins pe cei mai triști decât noi, bolnavi, săraci, loviți de soartă.
Să nu uităm că am pășit în Anul Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, moment al făuririi României Mari, acea „Românie dolodoață”, numită de poetul și filosoful Lucian Blaga.
Însoțindu-ne urarea „LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!”, „LA MULȚI ANI” tuturor românilor și mult noroc, oriunde v-ați afla, dragi români, vă dorim sănătate, pace și lumină în suflete!
