Anul 2018 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca: „Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri de la 1918″, în contextul în care la 1 Decembrie 2018 se împli-nesc 100 de ani de la Marea Unire.
Pornind de aici, și în acest an încercăm împreună să remarcăm câteva personalități marcante, care au avut un rol important în realizarea acestui moment de cotitură pentru neamul nostru românesc din toate hotarele lui. În evocarea personalităților, voi încerca să remarc nu atât partea biografică a lor, cât mai ales rolul jucat de fiecare în procesul Unirii de la 1918.
Prima personalitate la care ne vom opri este primul patriarh al României, Elie Miron Cristea, așa cum îi plăcea lui să i se spună.
Patriarhul Miron Cristea s-a născut la data de 18 iulie 1868, la Toplița. Studiile teologice și le desăvârșește la Institutul Teologic din Sibiu, între anii 1887 – 1890. În 1895 obține titlul de doctor în teologie la Facultatea de Litere și Filosofie de la Budapesta, unde a fost trimis de Mitropolia din Sibiu cu o bursă, titlu obținut cu teza „Viața și opera lui Eminescu „.
Este hirotonit ca și diacon necăsătorit în 1900, iar în 1901 este ridicat la rangul de arhidiacon. În 1902 este tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș – Bodrog, primind numele de Miron, iar în 1903 este hirotonit ieromonah, fiind apoi ridicat la rangul de protosinghel în 1908. În această perioadă, s-a remarcat ca un militant asiduu pentru emanciparea culturală a românilor din Transilvania, lucru care a făcut ca în 3 decembrie 1909 să fie ales Episcop al Caransebeșului.
În 31 decembrie 1919 , episcopul Miron, datorită meritelor sale, despre care vom vorbi puțin mai târziu, este ales ca Mitropolit primat al Bisericii din România Mare.
La 4 februarie 1925, mitropolitul Miron este ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, devenind, astfel, primul patriarh al României.
În calitate de patriarh, s-a ocupat foarte mult de problema construirii Catedralei Mântuirii Neamului, deci, iată că, de mult se dorea și se punea problema unui astfel de edificiu pentru Biserica Românească strămoșească.
Mai menționez că, în împrejurări foarte grele pentru națiunea română, între 10 februarie 1938 și 6 martie 1939 a fost prim ministru al României.
Patriarhul Miron Cristea, primul patriarh al României, trece la Domnul la data de 6 martie 1939, în Franța, la Cannes, fiind înmormântat la Catedrala Patriarhală din București.
În ceea ce privește rolul său în Marea Unire de la 1918, unde „s-a înfăptuit cea mai mare minune unirea politică a tuturor românilor”, așa cum spunea Vasile Braniște în revista „Drapelul”, din 3 decembrie 1918, rolul său a fost pe măsură.
Ca și episcop de Caransebeș, la sfârșitul anului 1918, simțind ceasul marelui moment istoric, începând cu data de 8 noiembrie 1918, a hotărât ca să nu mai fie pomenit în bisericile din eparhia sa numele împăratului Frantz Joseph, preoții urmând a se ruga „pentru înalta noastră ocârmuire națională” și „pentru Marele Sfat al națiunii române”.
În dimineața zilei de 1 Decembrie 1918, pleacă în fruntea românilor bănățeni spre Alba Iulia. În fața lor, episcopul Miron a înălțat o rugăciune, care „a stors lacrimi de bucurie din ochii tuturor celor de față „, așa cum mărturisește Ion Rusu Abrudeanu.
După citirea proclamației de unire de la Alba Iulia, Episcopul Miron Cristea a ținut o înflăcărată cuvântare „Măritei Nații Române”, cuvântare din care menționez doar câteva idei: „idealul fiecărui popor ce locuiește pe un teritoriu compact trebuie să fie unitatea sa națională și politică. Am fi niște ignoranți, vrednici de disprețul și râsul lumii, dacă în situația de azi am avea alte dorințe. Numai din unirea tuturor românilor de pretutindeni vom putea răzbi… Oricât de tare ar fi zidul Carpaților, care, până acum, ne-a despărțit de frații noștri… ceasul deschiderii a sosit. Nu putem și n-avem lipsă să retezăm Carpații , căci ei sunt și trebuie să rămână și în viitor inima românismului…”.
De asemenea, o deosebită cuvântare a rostit Miron Cristea și cu ocazia primirii în Gara de Nord a delegației românilor transilvăneni , delegație care ducea Declarația de Unire a Transilvaniei cu România: „Cînd am fost ultima dată aici, nici unul din noi, nici măcar în vis n-a îndrăznit a visa că venirea noastră viitoare în capitala românismului va avea misiunea epocală de a închina întreg pământul nostru strămoșesc: Ardealul, Banatul, Crișana și Maramureșul, patriei mame, adică scumpei Românii! „.
La sfârșitul celei de a treia cuvântări, pe care Episcopul Miron a ținut-o în fața unei mulțimi mari de bucureșteni adunați lângă statuia lui Mihai Viteazul, Miron Cristea a comunicat întregii mulțimi Hotărârea adoptată la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918: „unirea pe vecie a întregului nostru pământ strămoșesc cu patria mamă, cu scumpa noastră România…”.
Închei evocarea rolului Episcopului Miron Cristea în Marea Unire de la 1918 printr-un alt discurs rostit în fața mulțimii la București: „Noi, românii de dincolo de Carpați, venim la voi, fraților, cu cea mai frățească încredere și ne alipim cu cea mai frățească dragoste de augusta dinastie română, având ferma convingere că aflăm în Majestatea Sa pe cel mai bun și iubitor părinte, carele – în cele mai mărețe, dar și cele mai grele clipe din viața națiunii noastre, s-a știut inspira din îzvorul celor mai curate idealuri ale întregului neam românesc”.
La final, aș dori să vă rog ca împreună, cu mic cu mare, să facem ca anul Centenarului nostru să fie un an de aducere aminte față de toți și de toate care au contribuit la unitatea noastră ca neam. Să nu uităm nici o clipă că suntem frați și împreună putem face ca România NOASTRĂ să fie pe vecie a noastră, iar cei care doresc altceva sunt liberi să ne lase în pace. Să fim conștienți, frați români, că bunăstarea noastră, atât materială, cât mai ales sufletească, depinde numai de noi.
Să dea Dumnezeu să avem un an 2018 binecuvântat, iar cei care au pus suflet în realizarea UNIRII DE LA 1918 să nu fie dezamăgiți de generația de azi. Să încercăm să le spunem noi copiilor noștri ce înseamnă momentul 1 DECEMBRIE 1918, chiar dacă vom fi acuzați de cei ce nu mai simt românește că suntem naționaliști. Să nu ne fie rușine să spunem DA – SUNTEM ȘI VOM FI MEREU ROMÂNI – LA NOI ACASĂ.
Veșnică pomenire vrednicului ELIE MIRON CRISTEA, primul patriarh al Bisericii noastre strămoșești!
Despre schimbarea calendarului De ce nu aţi scris nimic? Este un subiect pe care îl ascundeţi. E o parte a storie pe care o ascundeţi.De asta romanii din ziua de astazi sunt despartiti in doua, doua Biserici.Una e Biserica Oficiala si a doua Biserica de Rasarit sau Stil Vechi pe care voi nu o recunoasteti, De parca nu am fost îţi pe stil vechi pânã în 1924.Dumnezeu nu doarme si va face dreptatea Sa când va veni vremea. Voi vorbiti de unitate crestina, cu cine? Cu catolicii, caci cãtre ei va îndreptati cu paşii reperti.
– Episcopii ortodocsi din Ardeal, s-au manifestat impotriva intrarii in
razboi a Romaniei, in 1916, dind o circulara cu nr. 2602/8/1916, in
“Telegraful roman”, semnata de Vasile Mangra arhiepiscop si mitropolit;
Ioan I. Popp, episcop de Arad si Dr. Miron Cristea, episcop de Caransebes,
unde se poate citi in rezumat:
”Monarhia Austro-Ungara are un dusman mai mult, noul dusman este
Romania, noul dusman este fratele nostru… Noi ne vom face datoria fata de
ei, caci mare ne este iubirea fata de neam, dar mai mare ne este iubirea fata
de Patrie (Austro-Ungaria). Ea este mama noastra. Datorie avem s-o aparam
pina la ultima picatira de singe, chiar si contra fratilor nostri… sa stie ca-l
vor face numai peste cadavrele noastre, cadavre romanesti…”
– Episcopul Alexandru Nicolescu, ulterior mitropolit la Blaj, a fost
numit “tradator de patrie”, desigur, al imperiului austro-ungar, fiidca a
refuzat sa semneze un astfel de manifest.